Paşte fericit!

Aprilie 23, 2011

Pentru că Paştele este în prag m-am gândit că ar fi bine pentru o clipă să uităm de grijile cotidiene şi să ne gândim puţin dacă noi intr-adevăr trăim. Mai ştim oare să trăim ca şi creştini adevăraţi? Ca şi oameni care au suflet? Mai ştim noi să iubim necondiţionat aşa cum ne-a iubit Cristos pe noi? Noi am fi în stare să ne dăm viaţa, măcar, pentru persoana iubită? Gândindu-mă la toate aceste întrebări, am găsit un text care ne face să medităm viaţa noastră de zi cu zi.
„V-am dat un exemplu
ca şi voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă”.
Trăim vremuri tulburi. Zâmbim tot mai rar, iar sursele bucuriilor noastre sunt tot mai puţine şi mai vlăguite. Şi cu toate acestea ne numim în continuare oameni. Oameni cu preocupări tot mai lumeşti, preocupări care ne îngustează percepţia până la limitele strâmte ale organelor de simţ. Unde este misterul? Unde este tresărirea în faţa enigmelor vieţii? Pe cine mai impresionează măreţia boltei cereşti într-o noapte senină de vară? Şi pentru cât timp rămâne în suflet emoţia unei asemenea privelişti? Mai suntem noi oameni?
Nu cumva s-au produs modificări ireversibile în structura ADN-ului nostru? N-am devenit cumva între timp cumplit de săraci sufleteşte? Nu cumva am pierdut enorm de mult din ceea ce ne diferenţiază de regnul animal? Unde sunt sursele emoţiilor noastre? Unde sunt lacrimile şi hohotele de râs care făceau să se cutremure frunzele şi firele de iarbă? Unde este omenia din noi? Cine ne fură? Şi cum de ne lăsăm atât de uşor prăduiţi?
Cumplite dureri ne sfâşie pieptul şi coloane de neputinţă înalte până la cer se ridică în sufletul nostru. Cristos ne învaţă astăzi o artă de a trăi: Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora. Noi însă am rămas acum doar cu aspiraţia de a ne îmbogăţi, şi nu sufleteşte, iar de suflet am uitat aproape cu totul. Străvechi proverbe rămân fără ecou, rostiri întregi nu-şi mai găsesc nici un suflet în care să rezoneze iar glasul Domnului devine din ce în ce mai înfundat.
Nu va mai trece mult timp şi bunicii vor spune nepoţilor poveşti de pe vremea cînd oamenii aveau suflet. De pe vremea cînd oamenii erau extrem de marcaţi de tot felul de emoţii şi sentimente. Erau cîndva oameni care se străduiau cu adevărat să devină mai buni şi care găseau inexplicabile plăceri în contemplarea unui răsărit de soare sau a boltei înstelate. Erau oameni care, indiferent de vârstă, se regăseau la o oră de adoraţie sau la Sfânta Liturghie, într-un moment de rugăciune comunitar sau personal. Ciudate vremuri şi ciudaţi oamenii aceia visători care credeau că în inima lor se află misterul misterelor. Ciudaţi oamenii aceia care credeau în viaţa cea veşnică şi în mântuirea oferită lor de Dumnezeu în dar, prin chiar Fiul său.
E vremea marilor schimbări şi bulversări.
Şi cu toate acestea realităţile fundamentale rămân aceleaşi. Rămânem oameni, cu datoria de a ne desăvârşi. Sufletul este pământul în care Dumnezeu a plantat sămânţa iubirii. Depinde de noi dacă ea va încolţi şi ne va da vederea cu care să privim până în adâncurile lumii. Cu cât suntem mai secetoşi cu atât suntem mai fragili, cu atât mai greu va încolţi sămânţa cea bună dăruită nouă. Nu trebuie înţeles la modul moralizator aceasta. Este un semnal de alarmă!!! Este „vocea” prin care ni se aminteşte de principala îndatorire a oricărui om: aceea de a face să încolţească sămînţa iubirii în sufletul său. Ţineţi-vă sufletele vii. Pliviţi buruienile. Nu leneviţi!!! Timpul e scurt! Munca e multă! Treziţi-vă!
Oare chiar atît de greu este să fim cu adevărat oameni? Să ne manifestăm cu sinceritate? Să trăim cu adevărat animaţi de sentimente profunde de dragoste? Este atît de greu să privim cu bunătate unii către alţii? Chiar sînt cu totul rupt de realitate dacă eu încă mai cred în bunătatea oamenilor, în intenţiile curate, în frumuseţea sufletelor, în munca dezinteresată?
Chiar dacă bunătatea, frumuseţea şi puritatea lumii nu mai sînt atît de evidente, bunătatea, frumuseţea şi puritatea sînt încă latente în fiecare om şi pot să renască în fiecare. Cultivă în sufletul tău seminţele bune, protejează-ţi grădina de dăunători şi vei găsi în tine însuţi răsplata. Cultivă iubirea! Roadele vor fi tămăduitoare. Lucrează cu tine însuţi şi poate că într-o zi vei întâlni pe cineva care-ţi va spune: „Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr; oricine iubeşte adevărul, ascultă glasul” şi iarăşi „V-am dat un exemplu ca şi voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă”.

Stând în Joia Sfântă în biserică şi meditând la aceste cuvinte, mi-a venit să plâng. Oare chiar lumea s-a schimbat atât de mult? Oare noi chiar nu mai ştim să iubim? De ce suntem atât de egoişti? Cristos nu s-a gândit nici o secundă la ce ar fi mai bine pentru el, ci la ce este bine pentru noi, iar noi fiind egoişti nu am ştiut să înţelegem această bunătate nemăsurată şi cum l-am răsplătit? Răstignindu-L pentru păcatele noastre. El a fost în toate supus Tatălui. Să încercăm şi noi să facem acelaşi lucru pentru a ne răscumpăra păcatele. Să învăţăm şi noi să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră. Dar Dumnezeu nu ne învaţă, să-L iubim doar pe El, ci şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine. De câte ori nu suntem noi invidioşi şi ne nesocotim aproapele? Să încercăm să lăsăm la o parte mândria şi orgoliul şi să învăţăm să ne iubim. Ar fi trist să plecăm din această lume fără să fi iubit cu adevărat şi fără să fi oferit iubire adevărată.
Vă doresc un Paşte binecuvîntat alături de cei dragi. Fie ca lumina vie a Lui Cristos să vă pătrundă în case şi in inimi! Să aveţi un Paşte plin de iubire! Şi să nu uităm să ne punem următoarea întrebare:
„Ce folos viaţă fără de Cristos?”

Anunțuri

Fără cuvinte!

Aprilie 19, 2011

Visul meu devenit realitateÎntotdeauna ni se pare că visele noastre sunt prea departe. Că sunt prea greu de îndeplinit. Totuşi pot spune că sunt o norocoasa. Mie mi s-a îndeplinit visul. Ce vis aveam? Să o revăd din nou pe Paula Seling. Şi spre fericirea mea am avut această ocazie sâmbătă, 16 aprilie, în clubul Babylon din Suceava. Poate nu vi se pare ceva special, dar pentru mine a fost mai mult decât special, a fost magic. Parcă făceam parte dintr-o poveste.
A fost un concert minunat, Paula şi Ovi au dat tot ce este mai bun, in ciuda prezenţei reduse a sucevenilor la acest concert excepţional. A fost o seară plină de emoţii şi de surprize.
Când Paula a venit la noi la masă, apropo, nu am fost singură, ci m-a însoţit un alt fan înfocat al Paulei, Ionel Torac, credeam ca visez. Dar nu visam, era chiar ea, stând lângă mine. A fost superb.
După ce ne-a dat autografe şi a stat de vorbă cu noi a urcat pe scenă. Prima melodie a fost „Calling you”. Vocea dulce şi caldă a Paulei şi energia şi entuziasmul lui Ovi te făceau să pluteşti. Mă simţeam ca într-un basm. Apoi a continuat minunatul recital al Paulei, urmat de momentul lui Ovi. Amândoi au fost excepţionali.
Spre final atmosfera s-a destins, toată lumea se simţea excelent, iar Paula a coborât printre fani, cântând şi dansând cu ei. Aici a fost marea mea surpriză. Paula mi-a întins şi mie microfonul la o melodie care eu o ador şi îmi trezeşte multe amintiri, mai exact: „Noapte caldă”. Am fost plăcut mirată să văd ca am norocul să cânt alături de Paula. Nu pot să exprim în cuvinte emoţiile pe care le-am simţit şi stările prin care am trecut.
După acest moment, unde toţi am dansat şi am cântat împreună, a urmat şi ultima piesă cu care au luat şi locul trei la Eurovision:” Playing with fire”. Am savurat cu toţii această melodie, deşi eram trişti că totul se încheie. Dar cum a spus şi Ovi: -Tot ce este frumos are şi un sfârşit- deci trebuia să ne obişnuim cu ideea că ne despărţim de ei.
La insistenţele publicului, artiştii noştrii au revenit din nou pe scenă, cântând piesa Tinei Turner, You’r simply the best. Altă surpriză din partea cântăreţilor noştrii.
Eu sincer m-am simţit excelent, iar Paula, Ovi, Paul, Radu şi Norica sunt nişte oameni minunaţi cu un suflet extrem de mare. Vă mulţumim nespus pentru o seară de neuitat!
În special îi mulţumesc Paulei pentru atenţia acordată, eşti o scumpă.
P.s: Îmi pare rău Nori că mi-am uitat aparatul acasă şi nu am putut să facem o poză împreună, dar poate vom avea şi altă ocazie. Vă îmbrăţişez pe toţi cu toată iubirea mea! Vă mulţumesc pentru că îndepliniţi vise!

În sfârşit visul meu devine realitate. Paula Seling şi Ovi, câştigătorii premiului trei la Eurovision 2010 vin în concert la Suceava pe 16 aprilie în „Club Babylon”. Aceştia ajung şi în minunatul nostru orăşel uitat de lume cu ocazia unui tur numit: „Paula Seling & Ovi- The never ending tour”, care cuprinde mai multe oraşe ale României, printre care: Iaşi, Oradea, Suceava, Botoşani, Ploieşti, Bucureşti, Campina şi Galaţi. Vă aşteptăm în număr cât mai mare la acest concert extraordinar!

Doliu

Septembrie 28, 2010

„Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca nişte nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o măsori
În geamuri prin perdea.

De-acum străină mâna ta
Îţi va şedea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea de-o carte.
Şi ochii tăi, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decât un nufăr de o stea

Orbit+a viaţa şi, cu ea,
Şi cântecul şi luna,
Şi unda-n care strălucea
S-a stins pe todeauna.

Tu pe vecie n-ei mai fi,
Şi-ai fost, mă-ntreb, vreodată?
Pustiul mă învălui,
Când subt un plop mi se trezi
Tot dorul de-altădată!

Durerea mi se pierde-n fum,
Tot căutând un vrease de rost
Într-aste drumuri fara drum,
În care toate doar au fost,
Şi nu mai sînt acum. ”
„Doliu” de Tudor Arghezi

Zâmbeşte

Iunie 27, 2010

O dată cu înaintarea în vârstă, îţi este tot mai dor de zilele de ieri! De multe ori suntem prea absolviţi de grijile vieţii şi de viaţa cotidianîă, încât nu ne dăm seama că, un simplu gest de al nostru, poate face fericită o persoana. De asta ar trebui să învăţăm să zâmbim mai des.
Cred că fiecare vârstă are farmecul ei, deşi, totodată şi dezamăgirile ei, însă trebuie să ne bucurăm de părţile bune. Nu vă fie frică să visaţi! Trebuie să ne facem viaţa cât se poate de frumoasă şi să încercăm să nu-i dezamăgim pe cei din jurul nostru, căci atâta timp cât avem prieteni adevăraţi alături, toate trec mai uşor. Fiecare îşi va găsi într-o zi chemarea şi rostul în viaţă. Însă trebuie să avem grijă, ispite sunt la tot pasul!

Paula si Ovi, nu s-au oprit aici, după Eurovision aceştia au hotărât să înregistreze un album împreună, care va apărea curând ! Mai multe informaţii pe

Gânduri…

Mai 20, 2010

Deşi totul pare să fie bine şi ai tot ce îţi trebuie, cred că uneori nu este de ajuns! Nu contează că ai tot sau poate chiar mai mult, ceea ce este cu adevărat important este ce simţi tu şi dacă eşti împăcat cu tine! De multe ori simt că tot ceea ce am este nesemnificativ şi că am nevoie de altceva. Nu v-aţi simţit nicodata singur, deşi erau mulţi oameni in jur? Eu da, deoarece contează ceea ce transmit acele persoane, iar când ele nu transmit nimic este tot una dacă eşti cu ele sau dacă eşti singur. Împlinirea nu vine din exterior, ci din interior. Dacă eşti împlinit sufleteşte, cred că vei putea fi împlinit şi pe plan profesional. În primul rând, trebuie să fi în armonie cu tine însuţi pentru a încerca după aceasta să ai o relaţie bună cu cei din jur. Ştiu că este greu să vezi cum visele tale se năruie şi că poate, persoanele pe care le credeai apropiate te dezamăgesc, trebuie să ai incredere şi să continui să lupţi. Câteodată lucrurile nu merg aşa cum am vrea şi nu avem lângă noi persoana dorită, din diferite motive, dar trebuie să încercăm să trecem peste toate obstacolele.