Paşte fericit!

Aprilie 23, 2011

Pentru că Paştele este în prag m-am gândit că ar fi bine pentru o clipă să uităm de grijile cotidiene şi să ne gândim puţin dacă noi intr-adevăr trăim. Mai ştim oare să trăim ca şi creştini adevăraţi? Ca şi oameni care au suflet? Mai ştim noi să iubim necondiţionat aşa cum ne-a iubit Cristos pe noi? Noi am fi în stare să ne dăm viaţa, măcar, pentru persoana iubită? Gândindu-mă la toate aceste întrebări, am găsit un text care ne face să medităm viaţa noastră de zi cu zi.
„V-am dat un exemplu
ca şi voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă”.
Trăim vremuri tulburi. Zâmbim tot mai rar, iar sursele bucuriilor noastre sunt tot mai puţine şi mai vlăguite. Şi cu toate acestea ne numim în continuare oameni. Oameni cu preocupări tot mai lumeşti, preocupări care ne îngustează percepţia până la limitele strâmte ale organelor de simţ. Unde este misterul? Unde este tresărirea în faţa enigmelor vieţii? Pe cine mai impresionează măreţia boltei cereşti într-o noapte senină de vară? Şi pentru cât timp rămâne în suflet emoţia unei asemenea privelişti? Mai suntem noi oameni?
Nu cumva s-au produs modificări ireversibile în structura ADN-ului nostru? N-am devenit cumva între timp cumplit de săraci sufleteşte? Nu cumva am pierdut enorm de mult din ceea ce ne diferenţiază de regnul animal? Unde sunt sursele emoţiilor noastre? Unde sunt lacrimile şi hohotele de râs care făceau să se cutremure frunzele şi firele de iarbă? Unde este omenia din noi? Cine ne fură? Şi cum de ne lăsăm atât de uşor prăduiţi?
Cumplite dureri ne sfâşie pieptul şi coloane de neputinţă înalte până la cer se ridică în sufletul nostru. Cristos ne învaţă astăzi o artă de a trăi: Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora. Noi însă am rămas acum doar cu aspiraţia de a ne îmbogăţi, şi nu sufleteşte, iar de suflet am uitat aproape cu totul. Străvechi proverbe rămân fără ecou, rostiri întregi nu-şi mai găsesc nici un suflet în care să rezoneze iar glasul Domnului devine din ce în ce mai înfundat.
Nu va mai trece mult timp şi bunicii vor spune nepoţilor poveşti de pe vremea cînd oamenii aveau suflet. De pe vremea cînd oamenii erau extrem de marcaţi de tot felul de emoţii şi sentimente. Erau cîndva oameni care se străduiau cu adevărat să devină mai buni şi care găseau inexplicabile plăceri în contemplarea unui răsărit de soare sau a boltei înstelate. Erau oameni care, indiferent de vârstă, se regăseau la o oră de adoraţie sau la Sfânta Liturghie, într-un moment de rugăciune comunitar sau personal. Ciudate vremuri şi ciudaţi oamenii aceia visători care credeau că în inima lor se află misterul misterelor. Ciudaţi oamenii aceia care credeau în viaţa cea veşnică şi în mântuirea oferită lor de Dumnezeu în dar, prin chiar Fiul său.
E vremea marilor schimbări şi bulversări.
Şi cu toate acestea realităţile fundamentale rămân aceleaşi. Rămânem oameni, cu datoria de a ne desăvârşi. Sufletul este pământul în care Dumnezeu a plantat sămânţa iubirii. Depinde de noi dacă ea va încolţi şi ne va da vederea cu care să privim până în adâncurile lumii. Cu cât suntem mai secetoşi cu atât suntem mai fragili, cu atât mai greu va încolţi sămânţa cea bună dăruită nouă. Nu trebuie înţeles la modul moralizator aceasta. Este un semnal de alarmă!!! Este „vocea” prin care ni se aminteşte de principala îndatorire a oricărui om: aceea de a face să încolţească sămînţa iubirii în sufletul său. Ţineţi-vă sufletele vii. Pliviţi buruienile. Nu leneviţi!!! Timpul e scurt! Munca e multă! Treziţi-vă!
Oare chiar atît de greu este să fim cu adevărat oameni? Să ne manifestăm cu sinceritate? Să trăim cu adevărat animaţi de sentimente profunde de dragoste? Este atît de greu să privim cu bunătate unii către alţii? Chiar sînt cu totul rupt de realitate dacă eu încă mai cred în bunătatea oamenilor, în intenţiile curate, în frumuseţea sufletelor, în munca dezinteresată?
Chiar dacă bunătatea, frumuseţea şi puritatea lumii nu mai sînt atît de evidente, bunătatea, frumuseţea şi puritatea sînt încă latente în fiecare om şi pot să renască în fiecare. Cultivă în sufletul tău seminţele bune, protejează-ţi grădina de dăunători şi vei găsi în tine însuţi răsplata. Cultivă iubirea! Roadele vor fi tămăduitoare. Lucrează cu tine însuţi şi poate că într-o zi vei întâlni pe cineva care-ţi va spune: „Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr; oricine iubeşte adevărul, ascultă glasul” şi iarăşi „V-am dat un exemplu ca şi voi să faceţi ceea ce v-am făcut eu vouă”.

Stând în Joia Sfântă în biserică şi meditând la aceste cuvinte, mi-a venit să plâng. Oare chiar lumea s-a schimbat atât de mult? Oare noi chiar nu mai ştim să iubim? De ce suntem atât de egoişti? Cristos nu s-a gândit nici o secundă la ce ar fi mai bine pentru el, ci la ce este bine pentru noi, iar noi fiind egoişti nu am ştiut să înţelegem această bunătate nemăsurată şi cum l-am răsplătit? Răstignindu-L pentru păcatele noastre. El a fost în toate supus Tatălui. Să încercăm şi noi să facem acelaşi lucru pentru a ne răscumpăra păcatele. Să învăţăm şi noi să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră. Dar Dumnezeu nu ne învaţă, să-L iubim doar pe El, ci şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine. De câte ori nu suntem noi invidioşi şi ne nesocotim aproapele? Să încercăm să lăsăm la o parte mândria şi orgoliul şi să învăţăm să ne iubim. Ar fi trist să plecăm din această lume fără să fi iubit cu adevărat şi fără să fi oferit iubire adevărată.
Vă doresc un Paşte binecuvîntat alături de cei dragi. Fie ca lumina vie a Lui Cristos să vă pătrundă în case şi in inimi! Să aveţi un Paşte plin de iubire! Şi să nu uităm să ne punem următoarea întrebare:
„Ce folos viaţă fără de Cristos?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: